Ce fac când copilul preferă celălalt părinte?

În ultima perioadă am primit multe întrebări legate despre modul în care gestionăm situațiile în care copilul ne respinge sau își manifestă deschis preferința pentru un anumit părinte. De cele mai multe ori aceasta respingere o resimt mai puternic mamele, tații fiind obișnuiți cu această preferință a copilului de la naștere.
De cele mai multe ori preferința tatălui se manifestă prin dorința copilului de a face toate activitățile cu tatăl lui, respingerea mamei atunci când aceasta vrea sa îl asiste, plânsul neconsolat atunci când tatăl pleacă.
Reacția emoțională a mamei este puternică și de obicei gândurile care trec prin cap sună cam așa: De ce e tata așa de special dintr-o dată? Eu sunt cu tine toată ziua, te hrănesc, alăptez, ma joc, etc… Și asta primesc înapoi?

Aceste situații sunt destul de comune și nu sunt o excepție, deși multe mame cred asta atunci când trec prin această etapă.
Aceste preferințe pot să apară din cauza unor schimbări a rolurilor: o mutare, un loc de muncă, separare, înțărcarea, etc. În perioadele de tranziție, părinții pot să își reîmpartă sarcinile sau chiar să schimbe rolurile. Tatăl ajunge să îl culce pe copil sau să îl hrănească sau să îl ducă la grădiniță. Câteodată preferința unui părinte apar după nașterea unui frate sau soră când celălalt părinte preia grija celui mai mare.
Indiferent de motiv, este dureros pentru părinte atunci când se întâmplă.

Cum supraviețuim când se întâmplă asta?
Gestionează propriile emoții: Este ok să simți o gamă largă de emoții atunci când copilul te respinge. Chiar poți să ii spui ca te simți trist/ă când îmi spui să plec. Dar emoțiile puternice încearcă să le exprimi cu un alt adult, nu cu copilul.
Conectarea: ajută foarte mult să lucrezi la aspectul conectării. Să manifești interes pentru activitățile copilului, să îî propui activități care știi că ii plac, să petreceți timp de calitate împreuna. De multe ori, ca mame, uităm să ne jucăm și să ne simțim bine cu copiii noștri.
Empatizează cu copilul tău: vor fi momente când părintele preferat nu este disponibil. Aceste momente gestionează-le prin validare. Știu că ai vrea să te ajute tati. Este greu când e la lucru și trebuie să te ajut eu să te îmbraci.
Validarea îl ajută de cele mai multe ori pe copil să se simtă înțeles și acceptat cu ceea ce simte. Și asta îl face mai cooperant.
Caută indicii: Chiar dacă este greu să accepți, poate ar fi ceva de învățat sau imitat de la părintele preferat. Poate cellalt folosește niște metode mai jucăușe sau mai interesante prin care copilul se simte mai în largul lui în cadrul activităților zilnice. vezi dacă poți să preiei ceva sau să personalizezi tacticile pe care le vezi la celălalt. Este important să înțelegem că nu deținem adevărul absolut atunci când vine vorba de creșterea copiilor și putem învăța lucruri utile de la celălalt.
Fii blând cu tine: este ușor să cazi în deznădejde sau să începi să te îndoiești de calitățile tale ca părinte. Reamintește-ți că este doar o fază care va trece. Că tu ești părintele pe care copilul l-a ales. Și că valoarea ta nu este definită de reacțiile copilului tău în anumite momente.
Este important să te uiți deschis la ce emoții stârnește reacția copilului în tine. Să vezi de unde se reactivează aceste emoții de respingere. Ce alte răni se deschid când se întâmplă asta. Pentru că aceste momente pot fi folosite și ca o oportunitate de vindecare.

Așa că respiră adânc și bucură-te de momentele pe care le ai pentru tine :

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *