Cum îi ajutăm pe copii să își dezvolte reziliența

Cu toții avem în viața noastră oameni care atunci când dau de greu ni se pare că nu îi atinge nimic și oameni care la prima greutate parcă se descompun. Câteodată vrem să facem parte din prima categorie, câteodată din a doua. Fără să realizăm că niciuna dintre cele 2 variante nu este neapărat sănătoasă.
Atunci când avem parte de eșecuri în viața noastră, nu neapărat rapiditatea cu care ne scuturăm contează, dar calitatea acțiunilor pe care le facem pentru a depăși acea situație sau acel eșec. Această abilitate poartă numele de reziliență. Și este o abilitate cu care nu neapărat ne naștem, dar care poate fi influențată de educația pe care o primim încă de când suntem mici.

Reziliența are o definiție standard în dex. cam așa: rezistență la șoc a unui metal sau aliaj. În psihologie putem extrapola și ea se referă la rezistența la șoc al psihicului uman. Sau capacitatea de a ne reveni după un stres serios, o pierdere, un eșec important.
Reziliența este despre:

  • procesul de reîntoarcere la o funcționare normală după perioade de tristețe
  • abilitatea de a ne reveni după perioade de stres
  • capacitatea prin care ne activăm funcțiile executive ale cortexul prefrontal
  • capacitatea de a ne adapta sau de a găsi soluții la stres, dificultăți, provocări.

Pentru noi, părinții, este foarte important că aceasta abilitate se dezvoltă prin relaționare și se bazează pe factori ca și competența socială, aptitudinile sociale și pe imaginea pe care o avem despre noi înșine.
Știu că încă sunt mulți adulți care se întreabă ce fel de greutăți așa serioase pot avea copiii. Doar nu au de câștigat bani, de susținut relații, de păstrat un job, șefi enervanți sau alte chestii care pentru noi adulții par extrem de serioase.

Însă lucrurile nu sunt chiar așa simple. Pentru că punând filtrul de adult ratezi complexitatea situației și uiți că un copil nu își trăiește experiențele având deja experiența adultului, de care acum nu mai reușim să ne desprindem pentru a putea înțelege lumea copiilor. Dar copiii aceștia trebuie sa învețe de la zero să navigheze această lume. Gândiți-vă cât de greu este pentru noi când ne mutăm în altă țară, de exemplu. Și care este perioada de adaptabilitate. S-ar spune ca ar trebui să fie simplu. Doar știm ce avem de făcut, nu?

Ce îi ajută pe copii să navigheze provocările pe care le întâlnesc? Unul dintre aspectele importante este exact reziliența. Copiii rezilienți sunt copii care știu să rezolve probleme. Întâlnesc situații nefamiliare sau complicate și ei se străduie să găsească soluții pentru a le depăși.
”Când întâlnesc o situație copiii au certitudinea că pot să se descurce, își dau seama ce au de făcut și pot gestiona ce întâlnesc în cale cu o stare de încredere” – Lynn Lyons, coautorul cărții: Copii anxioși, părinți anxioși”. Asta nu înseamnă că acești copii trebuie să facă totul singuri. Mai degrabă știu să ceară ajutorul și sunt capabili să planifice pașii necesari pentru a depăși situațiile.
Oamenii anxioși, în special, întâmpină dificultăți să își ajute copiii să tolereze incertitudinea, pentru că lor le este greu să facă față.  Astfel, părinții anxioși încearcă să își protejeze copiii și să prevadă orice scenariu care ar merge prost.

Totuși, treaba unui părinte nu este neapărat să fie acolo tot timpul. Dar este necesar să îi învețe să gestioneze situațiile neprevăzute și să dezvolte abilități de rezolvare de probleme.
Pentru a înțelege ce putem face pentru a susține copiii în dezvoltarea rezilienței, este important să înțelegem care sunt aspectele cele mai importante.

În primul rând reziliența nu este o abilitate în sine, dar mai degrabă un set de abilități care construiesc această super putere pe care o avem noi oamenii pentru a putea depăși situațiile complicate pe care le avem în viață.

  • Competențe sociale
  • Valorificarea de sine
  • Profunzime
  • Optimism
  • Organizare
  • Umor
  • Abilități de rezolvare de probleme

Ce putem face pentru a dezvolta aceste lucruri?

  • 1. Evitați eliminarea tuturor riscurilor.

Părinții doresc copiii lor să fie în siguranță. Dar eliminarea oricărui risc îi privează de învățarea unor abilități esențiale. Cheia este să lăsăm copiii să se supună la riscuri potrivite vârstei lor și să nu le transmitem senzația pericolului la fiecare pas.

Acele avertizări permanente de genul: Ai grija ca vei cădea. Nu te urca acolo că vei pica. E periculos acolo, Nu fă așa, Nu te duce acolo, Nu pune mâna, etc sunt momente în care copilul ratează ocazii importante pentru a-și cunoaște limitele corporale și mentale. Același lucru e valabil și atunci când intervenim prematur im conflictele copiilor și ne lăsăm destul de spațiu pentru a experimenta diferite acțiuni sau soluții. Sau atunci când intervenim frecvent în deciziile lor, fără să îl lăsăm să își asume aceste decizii și urmările lor.

2. Rezolvarea de probleme – abilitate cheie pentru a ne descurca în viață

Atunci când copiii își doresc să facă anumite lucruri, dar aceste dorințe vin la pachet cu griji sau cu anxietate, suntem tentați să îi încurajăm să renunțe.
Mai de folos ar fi să îi ajutăm să înțeleagă aceste stări sunt normale și să îi direcționăm spre un proces de analiză și rezolvare de probleme și găsire de soluții.
Discuțiile încep de la ce îl îngrijorează pe copil și continuă cu o analiză a acelor lucruri și implicarea acestuia în găsirea de soluții.

Ex: Dacă un copil își dorește să doarmă la un coleg, dar nu știe dacă va rezista. În loc să mai amânați momentul până când se va simți gata, puteți avea o conversație despre grijile lui și mai ales să găsiți împreună soluții. Puteți în prima fază să discutați despre cum se poate ajuta atunci când va ajunge în momentul de somn. Sau cum poate cere ajutorul de la adulții care vor fi acolo. Este important ca aceste soluții să vină preponderent de la copil. Veți fi surprinși de capacitățile și resursele lor.
Este important pentru ei să analizeze și să găsească soluțiile care se potrivesc pentru ei.

  • 3. Copiii trebuie să dezvolte abilități concrete

Atunci când au o problemă identificăm împreună ce abilități sunt necesare pentru a duce sarcina la bun sfârșit sau pentru a depăși anumite situații. Când identificăm de ce avem nevoie, este mai simplu să găsim soluții și să creăm contexte pentru a dezvolta aceste abilități specifice.

  • 4. Evitați întrebarea De ce?

Aceasta întrebare nu îl ajută pe copil să dezvolte abilități concrete și copilul nu va caută cum să rezolve situația, dar ca căuta răspunsurile potrivite. Pentru că această întrebare de multe ori sună ca amenințare și nici nu are răspunsul la care ne așteptăm noi. Dar aceștia vor răspunde astfel încât să aibă cât mai puține probleme.
Folosind atitudinea Cum vei repara asta? Cum vei gestiona situația? îl ajuți pe copil să dezvolte abilități, să înțeleagă ce nevoi are și copilul devine mai dispus spre cooperare. Cum vei gestiona situația data viitoare? Cum faci asta? Cum vei folosi asta în favoarea ta? Cum te vei pregăti data viitoare?
Aceasta este o abordare care deschide ușile spre discuții mai complexe și mai relevante pentru ambele părți.

  • 5. Nu oferi toate răspunsurile o dată.

În loc să le oferiți rapid răspunsurile, puteți folosi tehnica redirecționării.
Ex. Nu știu exact, tu ce crezi?
Nu știu nici eu, de unde crezi că am putea afla?
Cum crezi că vei gestiona situația asta?
Ex. Copilul merge în tabără pentru prima dată și te întreabă dacă îi va plăcea acolo.
Tentația noastră este să îi spunem că va fi înnebunit și să creăm povești fantastice despre cât de minunat va fi în tabără. Așa doar creați așteptări nerealiste sau disconfort în copil pentru că simte aceste griji.
”S-ar putea să îți placă, dar la fel de bine să-ar putea să nu îți placă la început. Oare ce ai putea să faci ca șederea ta acolo să fie tolerabilă, în caz că nu îți place?

  • 6. Evitați termenii catastrofici.

Aveți grijă ce spuneți atunci când copiii sunt de față. Și nu vorbiți despre lucrurile nasoale care s-ar putea întâmpla. Dacă de exemplu vreți să învețe să înoate, nu folosiți ca argument primordial că nu vreți să se înece. Ex: Este important să înveți să înoți. Așa te poți mișca prin apa in siguranță și vei putea intra în apă când vrei.

  • 7. Lăsați copiii să greșească.

Este important pentru ei să aibă parte și de nereușite, pentru că astfel copiii pot analiza ce au de făcut pe viitor pentru a evita acele situații.
Este greu pentru noi atunci când suferă, când iau decizii pe care le considerăm greșite, dar pe ei îi ajută să ia decizii mai bune în viitor.
De exemplu în loc să obligași copilul să facă anumite lucruri, lăsați lucrurile așa și vedeți ce lecții vin din urma pentru ei. Pe termen lung asta este mai benefic pentru ei, decât să vă asumați voi responsabilitatea pentru lucrurile pe care le au de făcut copiii.

  • 8. Ajutați copiii să își gestioneze emoțiile

Inteligența emoțională este un element cheie în dezvoltarea rezilienței. În primul rând este important să le transmitem mesajul că toate emoțiile sunt ok. Că nu există emoții negative sau pozitive și că fiecare emoție pe care o simțim este importantă și ne transmite un mesaj important despre starea noastră interioară.
De exemplu, dacă un copil se supără că a pierdut la un joc, noi ca li părinți îl ajutăm să navigheze ce simte și cum poate să gestioneze situația pe viitor
Știu ce simți și e ok să fii trist că ai pierdut jocul. Cum crezi, ce ai putea să faci data viitoare ca să te simți mai bine? Cum crezi că ai putea să îți canalizezi aceasta supărare?

  • 9. Modelați reziliență

Copiii învață enorm de mult din ceea ce facem noi adulții din viața lor. Internalizează comportamente, atitudini, viziuni și soluții. Așa că este important să fim atenți la ceea ce văd la noi. Dacă modelul este unul copleșit de griji și de viață, vor crește cu această atitudine.

Când crești un copil nu e ca și cum te plimbi în parc. Unele lucruri ne ies mai bine, alteori dăm greș. Ce facem cum aceste situații modelează reziliența în copiii noștri și ne ajută și pe noi să ne dezvoltăm niște abilități care să treacă dincolo de vinovăție sau rușine.
Este un drum pe care îl parcurgem împreună. Și de multe ori învățăm împreună.

Photo by Annie Spratt on Unsplash

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *