0
0
Este hipnotizant câteodată să te uiți la mișcările unui bebeluș. La modul în care fiecare mișcare se rafinează cu fiecare zi. Cât învață un copil în primii 3 ani de viață, nu va mai învăța în nicio perioadă a vieții lui. Așa realizăm câtă presiune emoțională resimte copilul. Și de ce rolul nostru este atât de important.
Importanța acestui rol și accesul la informație ne obligă să ne documentăm în ceea ce înseamnă foarte mulți ani de studiu despre dezvoltarea umană. Pentru că descoperirile lor s-ar putea să ne ușureze și nouă viața. Și să ne îmbunătățească substanțial această experiență a părințitului.
Să fii copil nu este un lucru chiar ușor – sunt multe chestii de făcut și de învățat. Natura acestor lucruri depinde de perioada de dezvoltare în care se află copilul. Să știi ce comportamente sunt specifice vârstei te ajută să parcurgi acest drum mai lin și toată lumea implicată în călătorie să fie mai liniștită.
Chiar și adulți fiind, ne trezim în furtuni emoționale, plângem sau ne înfuriem foarte serios și nu mai reușim să ne controlăm comportamentele și reacțiile. De cele mai multe ori reușim să ne controlăm, dar cu toată experiența noastră și creierul nostru complet dezvoltat, având capacitatea de vedea lucrurile în perspectivă, ne este greu câteodată. Acum imaginați-vă cum este pentru copiii noștri.
Înțelegând cu ce se confruntă copiii noștri și etapele de dezvoltare prin care trec, s-ar putea ca reacțiile lor frustrante să fie mai ușor de suportat pentru noi. Lucrurile se vor desfășura mai lin dacă reușim să le oferim spațiu și sprijin pentru a face tot ce este de făcut ca să se dezvolte. Evident, asta nu înseamnă să nu avem niște limite clare despre ce este ok și ce nu este ok să faci. Dar înseamnă să răspundem cu înțelepciune, claritate și cu control atunci când situațiile se încing. Viața devine mai ușoară când lucrurile nu se iau așa personal.
Mai jos veți găsi câteva lucruri esențiale despre fiecare etapă de dezvoltare și comportamentele dificile care apar în acea perioadă. Vă veți da seama că comportamentul lor, câteodată sfidător și necontrolat, este normal și este un semn că copilul învață și se dezvoltă coerent.
Vârstele sunt doar niște repere. Vor fi copii la care acestea corespund și vor fi copii la care unele comportamente vor apărea mai târziu sau mai devreme și vor avea manifestări nuanțat diferite. Atâta vreme cât copiii se dezvoltă și există o progresie clară, nu contează foarte mult cât de tare se încadrează în aceste statistici. Nu uitați că ele sunt relative și copiii din ziua de azi sunt influențați de foarte mulți factori. Inclusiv modul în care îi creștem influențează apariția sau diminuarea unor comportament sau atingerea unor etape.
Bebeluși și copiii până la 1 an (0-12 luni)
- Totul merge în gură (mâini, picioare, jucării, papuci), practic orice poate intra în gură. Acesta este modul lor de a cunoaște lumea, prin gust și miros în primul rând. Pentru că celelalte simțuri se dezvoltă.
- Dacă plâng, înseamnă că au nevoie de ceva – somn, mângâiere, mâncare, să fie schimbați. Încă nu au cuvintele că comunice, dar plânsul este un mod extrem de eficient să ne facă pe noi, oamenii mari, să îndeplinim tot ce au nevoie și să ne dăm peste cap când habar nu avem de ce plâng. Putem spune că ne stimulează creativitatea și imaginația. Ce e minunat este că ei niciodată nu cer mai mult decât au nevoie
- Suprastimularea nu este ceva pe placul lor. Iar locurile agitate și cu mulți străini îi face mai agitați, plâng mai ușor și mai neconsolat. Au nevoie să fie în permanență alături de părinții lor.
- Copiii îi studiază foarte atent pe cei din jur. Așa că se vor holba din când în când la ei, la alții, la lucruri. Pentru că acum ei învață o grămadă de lucruri despre lume. Ritmul lor de dezvoltare este extraordinar de rapid în această perioadă. Cel mai accelerat din toată viața lor. Și creierul lor crește extraordinar de mult. Așa că trebuie să absoarbă cât mai multă informație.
- Dezvoltarea fizică este cea mai activă parte din activitatea lor. Și energia se consumă în a învăța cum să își coordoneze corpul.
- Somnul are cicluri scurte și nu sunt în stare să doarmă legat o noapte întreagă. Excepțiile sunt puține. Este important să înțelegem acest lucru înainte să recurgem la metode mai puțin prietenoase de a-i face să doarmă. Îi ajută foarte mult prezența noastră, contactul fizic cu noi. Asta dezvoltă un creier relaxat, nu unul permanent în alertă pentru că a învățat foarte rapid că lumea exterioară nu răspunde nevoilor lui.
Sprijinul de care au nevoie în această perioadă.
Bebelușii au o treabă foarte importantă de făcut – trebuie să învețe dacă pot sau nu să aibă încredere în lumea înconjurătoare și oamenii care o formează. Ei se vor chinui foarte tare să ne ofere cât mai multe oportunități să le arătăm acest lucru. Chiar dacă nu au foarte mult vocabular, da limbajul lor non-verbal este o formă de comunicare magistrală mai ales atunci când nu se simt bine. Este important să le oferim multă atenție, să fim receptivi la nevoile lor pentru ca ei să simtă că lumea este sigură. Este important să le satisfacem nevoile de bază ca hrana, odihna, protecția. Să îi luăm în brațe de câte ori au nevoie, să le fim un scut între ei și lume. Daca atașamentul este sigur, aici pune fundația modului în care aceștia vor explora lumea și curajul cu care aceștia se vor raporta la ea, precum și modul în care aceștia vor forma relații.
Copilul la 1-2 ani
La această vârstă devin mai interactivi.
– Este important să înțelegem că intenționalitatea nu este o chestiune pe care o înțeleg la această vârstă. Ei văd, ei fac. Fără să se gândească la ce înseamnă asta sau la consecințe. De exemplu, când mușcă nu o fac pentru că vor să ne rănească, când smulg jucăriile nu o fac pentru că vor să îi supere pe ceilalți copii. O fac pentru că sunt atrași de acea jucărie, pentru că sunt supărați. Pentru că la vârsta asta lucrurile sunt făcute să fie luate. Și copii sunt foarte axați pe propria persoană.
– Curiozitatea este motorul principal al dezvoltării lor. Și tare ne dorim să aibă curiozitate și să învețe, dar nu chiar acum. Acum să nu fie curioși ce este în sertare sau pe dulap sau in spatele biroului …. Curiozitatea ii transformă în mici exploratori care vor studia foarte atent toate fenomenele pe care le descoperă. Cum ar fi aruncatul pe jos. Care este o ocupație fascinantă și pe care o repetă la infinit.
– Nu sunt încă capabili să împartă. Nu vor, nu văd sensul, nu pot gestiona frustrarea. La această vârstă îi etichetăm foarte rapid ca fiind egoiști, cam autoritari, dar trebuie să înțelegem că orice le atrage atenția este considerat ca o extensie a lor. Și nimeni nu are mai mult drept decât ei.
– Încep să înțeleagă foarte bine posesia și eul lor se conturează din ce în ce mai mult. Există două cuvinte favorite: NU și Al MEU!
– Somnul lor încă nu este stabil, se pot trezi noaptea destul de des.
– Când ajung înspre 3 ani, pot deveni mai sfidători pentru că încep să își exploreze intens independența. Tantrumurile sunt dese pentru că devin frustrați de vocabularul încă restrâns și abilitatea lor de a se face înțeleși.
– Totodată tantrumurile vin din emoțiile lor puternice (frustrate, furie, tristețe, frică) pe care nu reușesc să le controleze și pe care nu le știu pune în cuvinte.
– Jocul lor este unul destul de individual. Se vor juca lângă copii, dar mai puțin CU ei.
Ce fel de sprijin au nevoie
Gradul de atenție menținută este încă mic, așa că la vârsta asta ne ajută redirecționarea atenției și a comportamentelor. Atunci când emoțiile nu sunt atât de serioase, mai ales.
Când le comunicăm o regulă nouă, o uită foarte repede pe cea veche. Așa că uneori ne place că atenția lor este atât de scurtă. Câteodată ne scoate din minți.
Este important să oferim sprijin și validare atunci când lucrurile merg bine, nu să fim atenți doar la lucrurile care nu ne plac. Este important să stabilim reguli simple, pe care le pot internaliza ușor și să le comunicăm comportamente dezirabile. Chiar dacă înțeleg ce le cerem din ce în ce mai mult, este sănătos pentru noi să nu mai avem așteptările că vor executa ceea ce le cerem. Este important să amintim și să ghidăm, dar să nu o luăm personal dacă lucrurile nu se întâmplă chiar așa cum ne dorim.
Nu intrați în multe detalii. Ei au foarte mult de învățat și mai întâi învață lucrurile generale și apoi detaliile. Ei știu foarte bine ce au de făcut, trebuie doar să le acordăm încredere. Atunci când redirecționăm sau vrem să corectăm niște comportamente este important să o facem blând și cu iubire. EI fac ce pot cu ceea ce au la moment. Dacă cerem prea mult de la ei, s-ar putea să ne trezim cu copii frustrați și cu comportamente din ce în ce mai dificile.
De asta este bine să punem în cuvinte ceea ce simt: Ești trist când… / te-ai speriat… / Te-ai înfuriat….
Copilul la 3 ani
– Această vârstă este una foarte importantă pentru copil. Și mulți dintre noi vom vedea schimbări majore în copiii noștri. În primul rând este vârsta la care experimentează activ cu independența. Și asta va duce la tantrumuri. Vor vrea mai mult control. Și asta va duce la tantrumuri. Se va frustra ușor la dezamăgiri. Și asta va duce la tantrumuri. Deci, vom vedea o creștere a frecvenței tantrumurilor. Vor oscila între dorința de a fi independenți (Eu fac, fac singur) și dorința de a fi bebeluși mici (du-mă în brațe, dă-mi să mănânc)
-În această perioadă vor forma un atașament special față de cuvântul NU și îl vor utiliza foarte frecvent. Chiar și atunci când de fapt ar spune DA. Norocul lor că sunt simpatici si cu vălurele de grăsime și asta îi face mai tolerabili. În special când dorm și mai ales atunci când nu ai fost clarvăzător și nu ai știut că începând de azi bucățelele de pâine trebuie să fie cerculețe nu pătrate. Și ai face bine să le faci cerculețe, ca să își salvezi energia pe când o sa vrea să mănânce 2 bomboane.
– S-ar putea să apară perioade de bâlbâială sau lipsă de cursivitate în limbaj. Pentru că sunt foarte grăbiți și precipitați în ceea ce au de transmis și încă nu controlează eficient emoțiile.
– Vor vrea să exercite mai mult control asupra mediului înconjurător, vor vrea să planifice activități, să facă lucruri singuri, să încerce lucruri noi. Vor adormi mai greu pentru că este o perioadă încărcată în dezvoltarea lor și reușesc să se liniștească mai greu.
– Este perioada când apar fobii și frici de tot felul, câteodată fără să putem să înțelegem de unde. Nu fac diferența între realitate și ficțiune și trăiesc intens inclusiv ceea ce își imaginează. La unii dintre ei apar prietenii imaginari.
– Pot fi geloși pe copiii care primesc atenție de la părinți.
– În continuarea parte cu împărțitul este complicată și nu înțeleg bine regulile. AL meu este în continuare atitudinea cea mai răspândită.
Sprijinul de care au nevoie
– Trebuie să ținem minte ceva foarte important. Nu vor fi așa pentru totdeauna. Notași asta undeva și puneți bilețelul la vedere. Reveniți la el de fiecare dată când simțiți că pierdeți controlul.
– Este important să știe atunci când se descurcă bine. Că sunteți mulțumiți de ei și că îi acceptați așa cum sunt. Când taxăm dur greșelile pe care le fac pentru că încă nu pot să fie consecvenți în acțiunile lor, ei se inhibă și riscăm să frânăm anumite aptitudini și abilități. Porniți de la premisa că ei or să facă bine. Doar că nu tot timpul le iese. Greșelile sunt cele mai bune oportunități de învățare.
– Regulile să fie puține și constante. Prea multe reguli îi vor bulversa. Și atunci când nu suntem consecvenți, ei observă aceste breșe pe care le folosesc. Și asta e normal, de fapt. Anormal ar fi să nu le folosească.
– Să fim atenți la cantitatea de NU pe care o folosiți. Moderația este foarte bună în toate. Vrem să încurajăm explorarea și învățarea. Vrem să îi ghidăm, nu să le tăiem din inițiativă.
– Jocul este cea mai bună metodă de învățare și au nevoie de libertate pentru a explora, a simți, a crea. Prin joc dezvolta abilități, văd impactul lor asupra lumii.
– Luarea deciziilor este o abilitate care nu se dezvoltă peste noapte. Ea este o aptitudine care necesită repetare, repetare și repetare. Adică este un proces care începe de când sunt mici. Și care trebuie exersat de când sunt mici. La această vârstă deciziile trebuie să fie simple și să nu îi împovăreze. Vrei să faci baie sau îți alegi pijamaua mai întâi. Ai vrea asta sau asta. Acesta este principiul. Pentru că ne oferă nouă o marjă de control și pentru că creierul executiv al copiilor este pus la treabă. Și el are nevoie de asta pentru a se dezvolta.
– Este normal să ne dorim să ne încărcăm bateriile și să petrecem timp și fără copil. Asta îi modelează și lui cum să aibă grijă de nevoile lui și cum să traseze niște limite personale.
– Pentru a ușura modul în care se desfășoară zilele, este important să avem niște ritmuri și ritualuri. Pentru că asta oferă predictibilitate copiilor și automat siguranță. Și pentru că asta ne ușurează și nouă viața. Un copil care se simte în siguranță este un copil mai cooperant. Important este să stabilim aceste rutine în funcție de caracterul copilului, în baza unor observații pe care le-am făcut și chiar să le discutăm cu copilul.
– În această perioadă au nevoie să simtă că sunt iubiți necondiționat indiferent de modul în care se comportă sau reacționează. Au nevoie de un ghid empatic, nu de un judecător sever.
Prima perioadă din viața lor copiii se dezvoltă fizic. Ajung de la niște persoane total dependente de noi, care abia se pot mișca, să meargă, să vorbească, să aibă opinii, sp influențeze mediul în care trăiesc, să se exprime in feluri diferite. Acest proces este minunat. Și este un rpoces care nu se mai repetă niciodată. În același timp, modul în care noi ne transformăm împreunp cu ei este la fel de prețios. Acest proces nu este tot timpul ușor sau plăcut. Uneori aduce multă responsabilitate. Sau multă presiune. Sau multă oboseală. Dar poate fi unul conștient. Dacă abordăm conștient această relație. Unde nu suntem sculptori sau constructori sau manageri sau șefi… Dar suntem însoțitori ai altor oameni care au venit pe acest pământ. Și ei se uită la noi și înavă cum funcționează lumea. Prim modelare și prin imitare. Așa că fiși atenți la ceea ce modelați! Și bucurați-vă de această relație.
surs foto: www.unsplash.com
