Luăm copilul în brațe când plânge – întrebări și răspunsuri pentru părinți

Primesc multe întrebări dacă luatul copilului în brațe atunci când plânge este în regulă sau nu. Părinții își fac griji că se alintă, că acesta este semn de slăbiciune, că scopul nostru este să le oprim plânsul sau că plânsul este manipulator și nu este în regula, etc
Viziunile noastre despre plâns sunt formate în copilaria mică și știm foarte bine care sunt mesajele însoțitoare ale plânsului: /ești  urâtă când plângi/, /băieții nu plâng/, /dacă mao plângi, îți trag una să ai motiv de plâns/ , /plânsul este slăbiciune/ , /uite cum râd copiii de tine când plângi/, /nu ai motive să plângi/, etc.
Astfel, majoritatea dintre noi simțim o încărcătură serioasă atunci când auzim un copil care plânge. Nu ne place, ne stresesează, ne sperie, ne enervează, ne înfurie chiar. Oare câți dintre voi v-ați întrebat de ce avem această reacție? Oare de ce când copilul plânge simțim cum se strânge stomacul, cum se ridică starea de agitație, cum ne enervăm, cum ne transpiră mâinile, cum ne cuprinde furia? De ce putem să suportăm plânsul doar când îl asociem cu dureri fizice și toleranța noastră față de plâns scade odată cu creșterea copilului?
Răspunsurile la aceste întrebări sunt complexe și avem nevoie de multe articole pentru a discuta multitudinea de fațete care le relevă aversiunea noastră față de plânsul copilului. În acest articol din seria Inteligența emoțională, vom povesti câteva lucruri introductive despre plâns și voi încerca să răspund la întrebarea de mai sus.

Câteva lucruri interesante despre plâns:

    • Toti copiii au parte de stress, indiferent cat de iubitori sunt parintii. O functie importanta a plansului este eliberarea de stres si sustinerea vindecarii.
    • Ca raspuns la mediul in care plansul nu este acceptat, copiii adopta tipare rigide de comportament pentru a se abtine din plan
    • Consecintele acestei reprimari includ probleme emotionale si de comportament, esec in atingerea potentialului maxim si, mai tarziu, boli cauzate de stres.
    • Consecintele negative pot fi indepartate atunci cand adultii invata beneficiile plansului si depasesc propriile obstacole legate de sentimente si ofera copiilor siguranta emotionala de care au nevoie pentru a plange si pentru as e vindeca de efectele nocive pe care le poate avea stresul.

Beneficiile plâns-ului:

    • Plansul imbunatateste sanatatea emotionala. Alice Miller afirmă: “nu trauma este cauza bolii unei persoane, ci disperarea înconștientă, reprimată, fără speranță in legatura cu faptul ca nu i se permite sa exprime ceea ce a suferit”In cadrul dialogului terapeutic, s-a constat ca pacientii care isi puteau exprima emotiile cu ajutorul plansului, aveau o imbunatatire a starii psihice mai evidentiata, decat la pacientii care doar vorbeau cu psihoterapeutul.
    • Acceptarea plansului creste stima de sine a copilului – copiii nu isi pot dezvolta stima de sine in lipsa unei acceptari depline a sentimentelor si exprimarii lor emotional
    • Este mai usor sa fii in preajma copiilor care plang suficient – plansul in sine dupa o criza de furie, sau in urma unei perioade in care au acumulat mult stres, nu este placut si poate fi destul de greu de dus, sau de reactionat la el cu acceptare, dar dupa un astfel de plans copiii sunt mai relaxati, mai calmi si este mai usor sa te intelegi cu ei dupa asta.
    • Copiii care plang destul si isi exprima emotiile prin plâns, învață mai ușor – de vina e cortizolul, un hormon produs de cortexul adrenal ca reactie la stress, daca stresul nu este eliberat, acesta inhiba activitatea creierului si este mai dificil pentru copil sa invete, pentru ca invatarea nu se produce atunci cand organismul e stresat ci atunci cand e relaxat.

Pentru a răspunde la întrebarea inițială, este necesar să ne uităm la mai multe fațete. Pentru că niciodată o întrebare legată de relațiile cu copiii noștri, nu are un răspuns simplu

  • In primul rand dragostea se ofera neconditionat, indiferent de ce face copilul. Disponibilitateata de a primi copilul in spatiul tau de siguranta ii ofera copilului incredere in cine este el, in faptul ca  aceasta furtuna este trecatoare si ca il iubesti pentru ceea ce este, cu bune si mai putin bune
  • Atunci cand suntem stresati sau suparati, atingerea unei persoane dragi ne ajuta sa ne linistim. Asta deja este demonstrat stiintific. Faptul ca vine in brate ii ofera liniste si sistemul de alarma din creier se linisteste si nu se mai secreta hormoni de stres care mentin creierul in alerta si care devin toxici  cand copilul se simt multe timp in nesiguranta. Cand creierul este linistit si se simte bine creaza legaturi neuronale care sa ajute copilul pe viitor sa isi gestioneze emotiile mai bine. Inteligenta emotionala tine nu de cat de mult plange, dar de cat de bine poate sa isi traiasca emotiile, astfel incat acestea sa  nu creeze paternuri disfunctionale si viata emotionala sa fie o resursa pentru ceea ce traim la nivel  cognitiv. Inteligenta emotionala nu inseamna sa ne inhibam emotiile, dar sa le traim constient si sa le lasam sa treaca. Zona responsabila de autocontrol se afla in creierul executiv. Care se dezvolta pana la21 ani. Modul in care ne raportam la emotiile copilului in primii 7 ani de viata construiesc baza  inteligentei emotionale a copilului. SI atunci cand transmitem mesajul ca emotiile nu sunt bune, ca  trebuie inhibate, ca nu e ok sa plangem, construim o baza deficitara si un creier cu un autocontrol deficitar. Repercusiunile se vor vedea la viata adult
  • Sistemul de alarma a creierului este in zona creierului primar responsabil de instincte, supravietuire si modul instinctiv in care reactionam la doua emotii primare foarte importante: frica si furia. Acest sistem de alarma preia conducerea in situatii de criza pentru ca acesta a fost rolul lui de-a lungul evolutiei noastre. O data cu dezvoltarea creierului executiv apare si posibilitatea sa gestionam situatiile de criza mai bine
  • Situatiile de criza ale copilului sunt lucruri serioase. Care nu trebuie minimizate chiar daca noua ni se pare ca nu exista motiv pentru acele reactii. Trebuie sa luam in calcul ca organismul unui copil se dezvolta fantastic in primii ani de viata si resursele lui se duc acolo unde este nevoie pentru crestere. De asta si este mai greu pentru ei sa isi gestioneze emotiile. Ganditi-va cat de greu este pentru voi sa treceti prin schimbari majore legate de corpul vostru. Apoi ganditi-va ca ei trec prin astfel de schimbari permanent. Ies dinti, invata sa mearga, corpul creste semnificativ, invata sa vorbeasca, sa manance, sa se coordoneze, etc…. Toate aceste lucruri pun multa presiune pe sistemul limbic al copilului si emotional sunt mai expusi inspre a da pe din-afara
  • Limbajul principal al copilului este PLANSUL. Pentru ca el inca nu detine capacitatea de a transmite mesaje rationale complexe, inca nu poate traduce cognitiv ceea ce se intampla cu el, nu poate sa se abtina atunci cand este coplesit emotional. Daca noi le taiem unica parghie de comunicare reala a starii lor, taiem o parte importanta din comunicarea cu ei si ne privam pe noi de ocazia de a sustine copilul in momentele in care chiar are nevoie
  • Atunci cand copilul plange este suparat. De ce ar trebui sa il pedepsim pentru ce simte? Este dreptul lui sa fie suparat ca nu primeste jucaria, ca nu poate sa manance nu stiu ce, ca nu poate lua alta jucarie, etc… Sa il pedepsesti pe copil pentru ceea ce simte, este cel putin deplasat :
  • Gestionarea emotiilor este un proces lung care se invata. Si cu cat cresc acestia devin mai buni in a gestiona emotiile lor.

Photo by Jordan Whitt on Unsplash

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *