1
0
Primirea unui copil în familie este ceva emoționant, dar poate fi un moment dificil pentru frați. Deși fratele poate părea entuziasmat, el/ea poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se acomoda schimbării. Unor copii le place „floarea cea albastră“ deoarece se regăsesc în ea. Ei tind să creadă că au fost înlocuiți și devin stresați de ideea că ți-au pierdut locul în familie. Pot deveni: supărați, revoltați, indignați, triști sau confuzi. Povestea de față îi ajută pe copii să înțeleagă mai bine o astfel de schimbare, le confirmă sentimentele și îi încurajează să vadă că uneori schimbarea poate fi un lucru bun.
Sara și Paul locuiau într-o casă cu o grădină foarte mare. Acolo se găseau: copaci, tufișuri și multe flori frumoase.
Cei doi frați petreceau mult timp jucându-se în grădină.
Le plăceau mult „de-a v-ați ascunselea“ și cățăratul în copaci. Se îndeletniceau și cu inspectatul grădinii. Căutau gândăcei și alte felurite vietăți.
Într-o zi, pe când se jucau în grădina preferată, au auzit un zgomot ciudat. Aducea a ciorovăială.
S-au oprit din ce făceau și au pornit să cerceteze cauza. Spre mirarea lor, zgomotul i-a condus la stratul cu flori. S-au apropiat tiptil și s-au tupilat după un tufiș din apropiere. Puteau observa locul, însă fără să poată fi zăriți.
Acolo Sara și Paul au descoperit: două flori mari galbene, o floare mică albastră și una tare mititică și roșie. Aceasta din urmă părea că tocmai îmbobocise.
Floarea albastră striga către cea roșie:
– Pleacă! Acesta este stratul meu și nu este destul loc și pentru tine!
Floricica roșie era tare tristă și stătea aplecată. Parcă vroia să scape de strigătele cele răutăcioase.
În tot acest timp cele două flori mari galbene făceau tot posibilul să o calmeze pe cea albastră. Ele îi vorbeau astfel: – Încearcă să fii drăguță cu floricica roșie. Și ea este parte din familia noastră!
Dar cea albastră nu vroia deloc să audă așa ceva. Începu chiar să arunce cu grămăjoare de pământ în cea roșie. Celor doi frați li s-a făcut milă de floricica roșie și au început să se târască spre stratul cu flori. Poate că puteau ajuta cumva.
Atunci floarea albastră s-a oprit din aruncat pământ în surioara ei și i-a privit pe cei doi copii.
I-a întrebat: – Ce vreți?
Paul i-a spus: – Noi ne jucam în grădină, când deodată v-am auzit certându-vă. Vrem să vedem dacă vă putem ajuta cumva…
– Ei bine, eram doar eu pe acest strat, cu mama și tata. Apoi chestia asta mică și roșie a apărut de nicăieri! Sunt foarte nervoasă din cauza asta! Toți îmi spun că ar trebui să mă bucur. Dar eu nu mă bucur! că nu trebuie să fiu supărată sau tristă. Vreau să dispară de aici!
Atunci Paul i-a spus florii albastre:
– Este normal să fii nervoasă. Dar, se pare că aici este destul spațiu pentru amândouă.
Nu cumva altceva te nemulțumește?
– Da…dacă nu ajunge căldura soarelui pentru amândouă? Sau apa ploii…?
Atunci Sara i-a spus:
Este destulă căldură și apă pentru toată lumea.
– Dar dacă mama și tata uită de mine?
– Sunt sigură că așa ceva nu se va întâmpla. Ei au destulă dragoste pentru voi amândouă. Ai nevoie doar de puțin timp pentru a te obișnui cu floarea cea nouă în familia ta…
Mie tot mi-a luat timp să mă obișnuiesc cu Sara, atunci când s-a născut. Dar m-am obișnuit cu ideea de a avea o soră. Iar acum ne distrăm de minune împreună.
Poate și tu te vei putea distra o data cu sora ta!
– Poate…nu m-am gândit așa. Poate că am nevoie doar de puțin timp ca să mă obișnuiesc. Este ceva nou.
– Da, dar nu uita că ceea ce este diferit nu este în mod neapărat și rău. Uneori este de fapt ceva bun.
După câteva săptămâni Sara și Paul se jucau din nou în grădină. Deodată au auzit o mulțime de chicoteli și de râsete. Zgomotul venea dinspre stratul cu flori. Acolo, cele două flori mai mici, cea albastră și cea roșie, se unduiau vesele în vânt.
Poveștile terapeutice sunt o metodă accesibilă și pe înțelesul copiilor de a rezolva sau a aduce în discuție anumite aspecte din viața lor pe care nu le pot gestiona sau încă nu dețin abilitățile necesare pentru a le înțelege.
Reguli simple de urmat:
– Este de preferat ca povestirea să fie relatată în întregime, înaintea întreprinderii unei discuții sau interpretări. În cazul în care copilul intervine cu o întrebare, trebuie sã fie ascultat și explorat ceea ce îl preocupă. Mai mult, este de preferat să i se pună și lui aceeași întrebare.
– Uneori copiii preferă să nu discute despre ceea ce tocmai a fost citit. Este deosebit de important să le fie respectată această nevoie de a trece la o altă preocupare dorită. Nu uitați că impactul este la nivel de subconștient. Chiar dacă nu vorbesc despre poveste, ei îi procesează conținutul și temele la un nivel mai profund.
– Copilul poate fi întrebat ce părere are despre povestea în cauză și dacă sunt anumite pasaje pe care ar dori să le discute. Puteți lua în considerare câte o parte a textului, una în care personajul își exprimă sentimentele și să cereți copilului să își expună gândurile sau sentimentele referitor la acel fragment. Ați putea chiar să îl provocați la o discuție despre o experiență similară pe care s-ar fi putut să o aibă.
