Dezvoltarea copiilor și relația lor cu tehnologia (2)

Read Time:10 Minute, 27 Second

În prima parte a acestui articol: Copiii și tehnologia (1) am încercat să discutăm aspecte generale legate de modul în care tehnologia ne impactează pe noi, ca adulți și, mai departe pe copiii noștri.
Am încercat să conștientizăm cât de important este să ne definim propria relație cu tehnologia și impactul pe care îl are în viața noastră. Pentru că asta ne va ajuta să găsim soluții pentru a-i sprijini pe copii în relația lor personală cu tehnologia. Însă, pentru a lua o decizie conștientă, este necesar să înțelegem și modul în care se dezvoltă copiii și ce are impact asupra lor.
Mai departe vom discuta despre cum interacționează copiii cu tehnologia și cum putem să aducem un echilibru în viața noastră câteodata foarte tehnologizată.

Tehnologia și modul în care influențează dezvoltarea copiilor

Ca și adulți ne amuzăm câteodată de un copil mic care încearcă să dea cu degetul o fotografie reală sau pun degetul pe un poster sau carte ca și cum acestea ar fi un ecran. Deși pare inofensiv, acest gest are o semnificație mult mai profundă. Creierul copilului a internalizat că toate acțiunile au un efect imediat și că toți stimulii obțin un răspuns foarte rapid. Acest lucru este valabil doar în lumea ecranelor, unde o atingere de deget aduce un răspuns plin de culoare, de forme și de sunete. Astfel, creierul copiilor se umple de dopamină (componentă cheie a sistemului de recompensa asociată cu plăcerea). Dopamina poate fi adictivă și atunci când un copil se obișnuiește cu răspunsuri imediate, acesta va prefera interacțiunea cu ecranele pentru că îi oferă acea recompensă, care în viața reală este foarte rar întâlnită.
Interacțiunea cu ecranul nu ne oferă aceeași experiență ca interacțiunea cu o persoană reală, nu există aceeași responsivitate și nu poți face schimburi reale de conversație ca în viața reală. Este important să înțelegem că au nevoie de acea interacțiune cu persoane reale, interacțiune pe care tehnologia nu o poate oferi.
Un alt aspect important pe care trebuie să îl luăm în calcul este faptul ca ecranul are o imagine bidimensională. Ca și adulți, facem trecerea rapid de la bi la tridimensional, iar pentru copii este o sarcină destul de dificilă și au nevoie de mai mult timp pentru a face această trecere și a conecta ceea ce este bidimensional pe ecran la ceea ce este tridimensional în lumea reală.
Ceea ce trebuie să ținem minte este că motricitatea grosieră apare înaintea motricității fine. Utilizarea ecranelor este în general o activitate sedentară și limitează utilizarea corpului.

Perioada de 0-7 ani este perioadă mișcării. Copilul învață să meargă, să alerge, învață echilibrul, își dezvoltă membrele și învață toate mișcările de care are nevoie pentru a fi independent în această lume. În același timp, pune bazele pentru rafinarea mișcărilor. Experiențele copiilor trebuie să fie îndreptate înspre activități care presupun multă mișcare, mult contact cu natura și cu elementele naturale. Pentru ca aceasta să își poată construi o imagine cât mai coerentă asupra lumii înconjurătoare și cât mai puțin abstractizată. Pentru că această abilitate apare în jurul vârstei de 6-7 ani.

Atunci când un copil manipulează obiecte, folosind mișcarea și viziunea 3D, primește un input vizual și tactil mai mare și interacționează holistic. Deși învață mișcarea degetului pe ecran și cum să sorteze imagini într-o aplicație, nu dezvoltă acea înțelegere integrată a locului unde sunt în spațiu, cum se simt materialele și cum funcționează lucrurile în viața reală.

Tehnologia a avansat atât de rapid, încât oamenii nu reușesc să observe impactul semnificativ pe care aceasta o are asupra structurii familie și a modului de viață.

Copiii se bazează în jocul lor pe tehnologie din ce în ce mai mult, limitând provocările pentru dezvoltarea creativității și imaginației, precum și provocările pentru corpul lor fizic. Corpurile sedentare bombardate haotic cu stimulare senzorială pot duce la întârzieri în dezvoltare, cu impact negativ asupra fundamentelor de care copiii au nevoie pentru a se dezvolta ulterior.

Având în vedere că tehnologia oferă oportunități rapide de învățare și gratificare a unor plăceri, copiii intră în școală supra-excitați, manifestând lacune la nivel de auto-control și auto-reglare, abilități foarte necesare pentru o învățare calitativă.

Cei 4 factori importanți care contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului sunt: mișcarea, atingerea, conectarea umană și expunerea la natură. Aceste stimulări senzoriale dezvoltă la copii postura sănătoasă, coordonarea bilaterală, stări naturale de activare și auto-reglare. Copiii mici necesită minimum de 2-3 ore pe zi de joc activ pentru a atinge pragul necesar de stimulare senzorială a sistemului vestibular, proprioceptiv și tactil. Stimularea tactilă obținută prin atingere, îmbrățișare și joc este critică pentru dezvoltarea paternurilor de mișcări planificate sau mai simplu spus atingerea acelei îndemânări care necesită o practică destul de îndelungată pentru a fi obținută. Atingerea activează și sistemul parasimpatic, micșorând astfel nivelul de cortisol și adrenalină, reducându-se astfel și starea de anxietate.

Expunerea prematură și nedozată la tehnologie, duce la un dezechilibru de stimulare senzorială. Astfel, sistemul vestibular, proprioceptiv și tactil este sub stimulat. Iar simțurile auditiv si vizual sunt supra-încărcate.

Aceste dezechilibru senzorial creează probleme la nivel de dezvoltare neurologică, afectând anatomia și structura întregului creier. Copiii mici expuși la violență prin TV sau jocuri, experimentează niveluri ridicate de hormoni ai stresului, pentru că ei încă nu reușesc să facă diferența dintre realitate și ficțiune. O expunere prelungită construiește un sistem nervos în alertă permanentă, stresat și inhibat. Chiar dacă nu știm încă efectele pe termen lung asupra copiilor, pentru că încă nu sunt adulți, știm ce efecte are stresul cronic asupra sistemului imunitar, de exemplu.

Ce facem pentru a integra conștient tehnologia în viața noastră?

Având în vedere că tehnologia face parte din viața noastră și impactul ei este din ce în ce mare, putem să implementăm niște practici familiale care să ne ajute și pe noi să ne structurăm și să contracarăm puțin efectul ecranelor în viața copiilor noștri:

Creșteți expunerea la natură și soare. Studiile științifice susțin că expunerea la natură îmbunătățește sănătatea mentală și capacitățile de învățare, coborând nivelul hormonilor de stres și recentrează atenția. Atenția se mută înspre exterior, permițând sistemului nervos să se calmeze și să iasă din starea de alertă. Starea de calm este cea mai potrivită pentru învățare. Expunerea la soare reduce simptomele deficitului de atenție, iar lumina abundentă dimineața ajută la restabilirea ritmului circadian, îmbunătățește dispoziția și somnul restorativ.
Adăugați în agenda voastră mai multă mișcare, exercițiu fizic și joc liber. Mișcarea fizică construiește noi conexiuni și chiar contribuie decisiv la mărimea creierului nostru. Mișcarea ajută la îmbunătățirea simptomelor depresiei, a deficitului de atenție, insomniei, aducției și anxietății, prin balansarea hormonilor din creier, care sunt in dezechilibru după utilizarea îndelungată a tehnologiilor. Jocul liber nu este doar distracție, dar este o componentă decisivă pentru dezvoltarea cognitivă a copiilor. Pentru că el stimulează integrarea cerebrală, dezvoltarea de noi abilități, înțelegerea stării mentale a celorlalți, gândirea asociativă, gestionarea conflictelor și creativitatea.
Creați o structură a somnului, luând în calcul ritmul fiecărui copil. Viața noastră este în primul rând despre ritmuri (zi – noapte, aveam anual același luni, aceleași anotimpuri, roadele pământului au și ele o ritmicitate foarte concretă, etc). Copilul se simte bine atunci când există această predictibilitate, pentru că ea contribuie la sentimentul de siguranță care este un fundament esențial pentru un atașament sigur. Prea multă expunere la ecrane mai ales în a doua parte a zilei poate provoca probleme de somn și rupere a ritmului natural de somn. Se știe că în somn, creierul consolidează învățarea, întărește noile conexiuni, curăță de reziduuri și ajută corpul să se armonizeze. Ca și părinte poți facilita mai mult somn și astfel să ajuți producerea de melatonină care produce un somn mai profund, prin reducerea ecranelor mai ales seara, prin crearea unei rutine de somn care să fie constantă, prin organizarea unei cine ușoare, etc. Este important ca seara să creați o atmosferă de liniște, care să transmită mesajul creierului că este momentul să intre in varianta de somn.
Organizați multe activități și jocuri creative. Activitățile creative stimulează emisfera dreaptă a creierului. Ea este de multe ori inactivă, în lumea noastră logică și bazată pe informații. Dar procesul creativ activează zone din tot creierul, facilitând o interacțiune holistică între creier și corp. Latura noastră creativă susține abilități ca rezolvarea de probleme. Tehnologia pasivă încurcă jocul creativ. Când creierul este hrănit cu o stimulare constantă de divertisment care saturează simțurile, atunci motivația creativă este inhibată. Viziunea 2D a ecranului nu contribuie nici ea la dezvoltarea unei apetențe creative. Viziunea 3D, bogăția de forme și umbre, lumini și culori dezvoltă imaginația și provoacă copilul spre imaginație
Exersați starea mindfulness. Cercetările arată că meditația este asociată cu întărirea cortexului, lucru care duce la o funcționare mai bună a gândirii
Aduceți în viața voastră conectarea: atingerea, empatia și dragostea. Este foarte bine documentat faptul că acei copii care sunt ținuți în brațe, mângâiați și îngrijiți de un părinte racordat la nevoile lor, au creier mai mare. Contactul vizual ajută la formarea unui atașament sigur și la dezvoltarea creierului. Acest contact are loc din ce in ce mai rar, fiind foarte atrași de ecranele noastre. Contactul vizual, interacțiunea față în față, atingerea și observarea limbajului corporal îi ajută pe copii să se liniștească, dezvoltă o imagine de sine mai coerentă și contribuie la construirea intimității. Este foarte important să protejăm copiii de orice forme de adicții, inclusiv cea tehnologică.
Încorporați în viața voastră momente pe care le faceți împreună ca familie. Copiii care petrec timp de calitate cu părinții, sunt implicați în rutina casei și petrec sub 30 de minte pe zi la tableta sau tv, sunt mult mai dezvoltați cognitiv și emoțional.
Stabiliți limite de timp foarte concrete în funcție de vârsta copilului și fiți atenți la conținutul online accesat de copil. Nu utilizați tehnologia pentru a obține un pic de timp liber, pentru că este riscant să lași un copil singur față în față cu lumea virtuală.
Eliminați televizorul de fundal, pentru că pare inofensiv, dar creierul nostru percepe toți stimulii din jurul nostru. Și adună informația la nivel subconștient unde nu mai avem putere de control.
Fiți conștienți de modul în care folosiți tehnologia și atunci când petreceți timp cu copiii, încercați să lăsați telefonul deoparte și să vă conectați calitativ cu ei.
Orice formă de ecran în primii 3 ani de viață poate avea un impact major asupra dezvoltării copilului. Axați-vă pe experiențe din lumea reală prin care copilul poate să exploreze cu toate simțurile și să își formeze construcții realiste despre lumea înconjurătoare.
Fiți alături de copil atunci când se uită la filme și desene pentru a putea discuta eventuale situații care apar și să preveniți înțelegeri sau trăiri eronate a unor situații

Reflecții de închiere

Când am început această serie de articole, am încercat să citesc și să studiez mai mule viziuni pentru a vedea ce mi se potrivește și ce este relevant pentru acest subiect.

Ceea ce am înțeles este că nu putem scoate această problema din contextul general al relaționării în cadrul unei familii. Pentru că modul în care relaționăm încă de la început, ne poate ajuta să gestionăm cât mai echilibrat relația copilului cu tehnologia și să nu acționăm din frică si disperare. Suntem foarte tentați să folosim multe acțiuni restrictive pe care acum avem puterea să le trasăm, dar care pe viitor nu vor mai reprezenta soluții reale la problema. Și vom avea parte de niște rezultate pe care nu ni le dorim. Pentru ca atunci când acționăm prin forță si poziționare riscăm să depărtăm copilul de noi, să mintă pentru a evita anumite consecințe, să piardă încrederea în susținerea noastră, să obțină ceea ce a fost interzis în alte părți. ȘI aceste opțiuni devin tot mai ofertante cu cât copilul crește și este expus mai mult la mediul din-afara familiei.

În plus, copiii sunt din ce în ce mai buni în gestionarea tehnologiei și de multe ori suntem depășiți în cunoștințe de un copil de 7 ani. De asta tehnologia nu poate înlocui o bonă sau timpul petrecut cu părintele. Pentru că accesibilitatea ei nu ne mai poate oferi confortul să nu ne implicăm în viața tehnologică a copilului. Pentru că un copil are nevoie de susținere atunci când folosește tehnologiile și are nevoie de o persoană activă în acest domeniu care să îi ofere toate informațiile necesare și cu care să analizeze ceea ce vede în mediul online și ceea ce trăiește în jocurile pe care le joacă.

Dar, despre reziliență și modalități de susținere a copilului în timp ce navighează lumea tehnologică, vom vorbi în următorul articol.