Înapoi la scoală – motiv de bucurie sau tristețe?

Pentru mulți dintre noi părinții a venit acel moment din an în care vara a luat sfârșit și copiii se întorc la școala sau încep o noua perioada din viața lor. Încep diminețile câteodată haotice, cu pregătiri frenetice pentru noua zi, activități extrașcolare, teme pe acasă, gestionarea situațiilor de la școala. Este acea perioada în care copiii devin mai anxioși, fac mai multe trantrumuri, au schimbări bruște de dispoziție sau chiar pot sa devină sfidători. Înainte să facem niște acțiuni care nu ajuta pe nimeni, gândiți-vă așa. Școala este stresanta și creierul copiilor, care este încă în construcție, nu este echipat cu unelte complete de gestionare a experiențelor pe care le trăiesc.
Pe lângă stresul social, copiii primesc acum sarcini contra intuitive naturii lor: sa stea nemișcați, sa tacă și să fie atenți pentru perioade destul de lungi, responsabilitatea de a executa sarcini într-o anumita perioada de timp și sa asimileze foarte multă informație. Unii copii se obișnuiesc cu profesori noi sau schimba clase, au orare complicate pentru prima data. Cei mici se obișnuiesc sa fi separați de părinți pentru perioade lungi de timp și acesta deja este un factor stresant, fără sa mai adaugăm și altele.
În final, se adaugă stresului maratonul de după-masa al temelor și activităților extrașcolare. Iar datorită telefoanelor copiii mai mari nu scapă de presiunea sociala de la școala niciodată.
Cred ca nu trebuie să ne miram foarte tare ca sunt atât de instabili emoțional. Problema majora este ca lipsa unui timp nestructurat duce la epuizare, la scăderea interesului pentru școala și scăderea performantei. Jocul este atât un mijloc de cunoaștere extrem de la îndemâna copiilor, cât și o forma de relaxare și reconectare cu noi și cu ei înșiși. Viteza cu care trăim noi ca adulți ii afectează în mod direct și pe ei prin așteptările nerealiste pe care le avem fata de ei și frica noastră constanta ca undeva pierdem un tren important dacă nu insistăm sau nu cerem destul de mult copiilor noștri.
Prețul pe care îl plătesc generațiile de acum este supraoboseala, burn-out la vârste foarte fragede, depresie și predispoziție înspre comportamente de risc. În același timp sunt mult mai predispuși inspre bullying sau sa devină victime ale acestuia.

Și atunci, ce putem face noi ca și părinți pentru a-i ajuta pe copii să facă fata mai ușor vieții de școlar? Putem să facem multe lucruri care nu implica cerințe constante, critici constante sau aglomerarea copilului pana la epuizare.

1. Aveți încredere în ei. Copiii noștri se nasc cu aceasta dorința de cunoaștere în ei. Sunt oameni de știința exemplari pana când sunt presați să facă lucrurile într-un anumit fel sau le spune ce lucruri ar trebui sa ii intereseze și care nu. Încercați sa vorbiți cu copiii despre ce le place și ce ii pasionează și creați spatii în timpul zilei care aceste interese să se manifeste. Așa va fi mai dornic de colaborare și pe alte segmente de cunoaștere. Nu presupuneți ca știți mai bine decât ei ce au nevoie sa știe sau sa cunoască. Asta este lipsa de respect. Și va deconectează relația. Încercați sa va implicați în pasiunile lor, sa le povestiți despre ale voastre. Conectați pasiunile lor cu alte domenii de cunoaștere. Copilul are nevoie sa simtă și sa înțeleagă sensul activităților pe care le face.

2. Petreceți timp împreuna. Acordați-le mai multă atenție și ascultați ce va povestesc. Analizați împreuna cu ei ceea ce trăiesc la școala, vedeți ce planuri au și creați spații pentru ca acestea să se îndeplinească. Nu lăsați ritmul acest alert de viața sa va priveze de astfel de momente. Un copil cu care se comunica și care simte conectarea cu noi, își dorește aceasta relație de armonie cât mai mult. Astfel va colabora mai ușor cu noi și va fi mai deschis înspre propunerile noastre.

3. Creați un spațiu sigur în care copilul sa își poată exprima emoțiile. Relaționarea la școala este grea. Copilul trebuie să facă fata la multe lucruri de-a lungul unei zile. Certuri, mici umiliri, nedreptăți, conflicte, evaluări. Toate acestea trebuie sa le gestioneze fără sa își arate vulnerabilitatea. Are nevoie de un spațiu unde sa își reverse toată frustrarea acumulată în timpul unei zile. Are nevoie de urechi care sa îl asculte, o minte care sa nu îl judece și brațe care sa îl primească și îl aline. Asta încarcă copilul cu energie pentru următoarea zi când se va confrunta cu noi frustrări.

4. Ascultați, ascultați, ascultați. Fără judecată, fără sa emiteți păreri, fără sa vreți sa salvați, chiar dacă nu sunteți de-acord. În aceste momente de împărtășire nu contează sa faceți dreptate, contează sa fiți acolo pentru copil și el sa își spună propria realitate, pe care oricum a trăit-o. Chiar dacă voi ca părinți veți minimaliza sau nega anumite experiențe. Rațiunea vine abia după ce creierul emoțional se liniștește și copilul intra în programul de analiza și rezolvare de probleme.

5. Alegeți cu multă înțelepciune activitățile extrașcolare. Nu încărcați copiii cu tot felul de cluburi și activități doar de dragul de a fi ocupat sau să facă performanta în mai multe domenii. Pentru ca pe termen lung aceasta este o strategie necâștigătoare. Copiii au nevoie de timp să se relaxeze, să se odihnească, să se joace, sa își urmărească propriile interese.

6. Limitați timpul la ecrane. Copilul nu se relaxează în social media, dar rămâne prins în aceleași drame de care nu poate sa scape nicăieri, nici macara acasă, dacă rămâne conectat la telefonul lui tot timpul. Veți observa ca reacțiile lor se îmbunătățesc considerabil când timpul petrecut online sau în jocuri se diminuează. Creați cadre în care copiii sa iasă mai mul afara, să se miște și sa socializeze cu oameni cu care se simt în siguranța.

7. Încurajați copilul. Un copil care aude numai critica sau niciodată nu este suficient ce face, este un copil predispus la anxietate și cu o încredere în sine destul de slaba. Acasă este locul unde copilul se reface, își linge rănile, unde este iubit și văzut și acceptat.

Depinde în primul rând de noi părinții modul în care copilul poate gestiona ceea ce trăiește și la școala. Si chiar dacă de multe ori nu putem schimba sistemul, dar putem sa lucram asupra atitudinii noastre și ceea ce oferim copilului în materie de sprijin și de ghidare. Atunci când facem asta cu inima deschisă și renunțam la acea frica a eșecului care ne-a fost inoculata de mici și pur și simplu avem încredere în copiii noștri, o noua lume se deschide în fata noastră. O lume mai ușoară din punct de vedere emoțional, cel puțin.

Sa avem un an școlar plin de conectare și de satisfacție.

 

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *