0
0
La atelierul despre limite, am avut o discuție interesantă legată de reguli și originile lor.
Corpul nostru fizic și mai ale modul în care el funcționează are niște reguli foarte clare de funcționare. În momentul în care ceva nu funcționează cum trebuie, poate să dea peste cap sisteme întregi din organismul nostru, cu urmări nefaste pentru noi. Creierul nostru tinde sa organizeze totul, să creeze cazualități, legături, cutiuțe, să clasifice și să aranjeze totul într-o ordine foarte clară și funcțională.
Dar… creierul nostru nu este doar cel executiv care vrea să controleze totul și este dependent de ordinedar mai are 2 părți foarte importante care ne colorează viața și ne scapă din menghina planificării
Partea frumoasă este că cele 3 zone nu există așa separat și funcționarea lor este influențață de modul în care ele comunică între ele. Asta stabilește foarte mult din calitatea vieții noastre. Iar modul în care acestea colaborează poate fi foarte specific pentru fiecare om în parte, in funcție de propria arhitectura cerebrală. Pentru că avem noi aceeleași structuri, dar modul în care ele se conectează depinde de experiențele fiecărui om (sau de genetică, sau de scopul cu care vine pe această lume sau kharma pe care o are)
Atunci când relaționăm, când comunicăm, când trăim pur și simplu, ne ghidăm după niște valori. Dacă aceste valori sunt sau nu ale noastre, e un bun început de reflecție. Aceste valori determină modul în care ne raportăm la societate, la propriile comportamente și ne determină să respectăm regulile sociale. În același timp, regulile s-au schimbat de-a lungul generațiilor și fiecare generație a adus propria ei revoltă și a sfidat regulile sociale pentru a genera schimbare. Sfidarea regulilor este în natura umană și ea aduce progres, dezvoltare, creștere.
Revenind la atelierul de ieri, la un moment dat am discutat despre regula socială a salutului. Regulă foarte importantă pentru generația părinților noștri, regulă foarte strictă în copilăria noastră. Pentru încălcarea ei eram greu pedepsiți sau certați.
Ei bine, pentru mulți dintre noi această regulă a rămas extrem de importantă, vrem și copiii noștri să o respecte. Pentru alții, relația este de răzvrătire și nu vor să îți impună copiii să facă nimic contra voinței lor.
Pentru mine, ambele situații sunt valabile. Fiecare dintre noi acționează în baza experiențelor pe care le-a avut și a urmelor pe care acestea le-au lăsat in emoționalul lor.Dar nici una dintre părți nu face o analiză simplă a ceea ce înseamnă această regul de fapt. De unde vine?
Păi hai să facem o analiză scrută. Înainte oamenii tăriau în comunități mici, în care se cunoșteau, erau apropiați și viețiile lor depindeau de comunitate. Salutul este o formă de intorucere, de inișiere a comunicării, o formă de a arăta că l-ai văzut pe celălalt și l-ai primit pentru moment in sufletul tău. Trăind în aceste comunități mici, oamenii făceau asta pentru că știau că asta sduce bucurie în sufletele oamenilor cu care se întâlnesc și implicit în sufletul lor când primeau acest semn de interacțiune umană.
Între timp comunitățile au crescut și oamenii au început să transforme aceste gesturi umane în norme sociale. Au creat coduri de maniere și au început să ceară această formă de manifestare socială ca o regulă care nu poate fi încălcată. Și oamenii au ajuns să se salute nu pentu că simt magia acestei conexiuni cu altă ființă umană, dar pentru că așa trebuie. Și cu toții știm ce bine reacționăm la nivel subconștient când trebuie să facem ceva
Poate dacă am știi cum să le povestim copiilor de ce avem anumite reguli, ce aduc în viața noastră și a celorlalți, dacă am lua presiunea și am avea răbdare să internalizeze aceste comportamente și dacă am reuși să ne debarasăm puțin de evaluarea exterioară, regulile nu ar mai fi acel bau bau care ne sperie și de care de multe ori vrem să fugim (uneori cu succes, alteori nu prea)
Sunt foarte bucuroasă că am avut această discuție aseară. A fost un moment de conștientizare și pentru mine.
Photo by Mark Duffel on Unsplash
