0
0
Plânsul este unul dintre cele mai complicate lucruri pe care trebuie să le gestioneze un părinte. Și cred cu tărie că este din mai ales din cauză lipsei de infroormare și a faptului că acesta este prost înțeles. Asociem plânsul mai ales cu o formă de manipulare și control a copilului prin care acesta ne determină să facem ce vrea el și prin care noi ne pierdem autoritatea. Ceea ce veți citi mai jos sunt câteva adevăruri despre plâns și cum putem să îl înțelegem mai bine
-Toti copiii au parte de stres, indiferent cat de iubitori sunt parintii. O functie importanta a plansului este eliberararea de stresul atât de nociv pentru o învățare efcientă
– Noi incercăm să reprimăm plânsul din cauza ca plânsul nu este corect inteles si pentru ca declanseaza propriul stres nerezolvat si propria nevoie de a plange. Aceasta reprimare a plansului se transmite din generatie in generatie
– ca raspuns la mediul in care plânsul nu este acceptat, copiii adopta tipare rigide de comportament pentru a se abtine din plâns
– Consecintele acestei reprimări includ probleme emoționale și de comportament, esec in atingerea potentialului maxim si, mai tarziu, boli cauzate de stres.
– consecintele negative pot fi indepartate atunci cand adultii invata beneficiile plansului si depasesc propriile obstacole legate de ceea ce simt si ofera copiilor siguranta emotionala de care au nevoie pentru a plânge si pentru a se vindeca de efectele nocive pe care le poate avea stresul.
Beneficiile plans-ului:
– Plansul imbunatateste sanatatea emotionala
Alice Miller afirma “nu trauma este cauza bolii unei persoane, ci disperarea inconstienta, reprimata, fara speranta in legatura cu faptul ca nu i se permite sa exprime ceea ce a suferit”
In cadrul dialogului terapeutic, s-a constat ca pacientii care isi puteau exprima emotiile cu ajutorul plansului, aveau o imbunatatire a starii psihice mai evidentiata, decat la pacientii care doar vorbeau cu psihoterapeutul.
– Acceptarea plânsului creste stima de sine a copilului – copiii nu isi pot dezvolta stima de sine in lipsa unei acceptari depline a sentimentelor si exprimarii lor emotionale
– Este mai usor sa fii in preajma copiilor care plâng suficient – plânsul in sine dupa o criza de furie, sau in urma unei perioade in care au acumulat mult stres, nu este placut si poate fi destul de greu de dus, sau de reactionat la el cu acceptare, dar dupa un astfel de plans copiii sunt mai relaxati, mai calmi si este mai usor sa te intelegi cu ei dupa asta.
– Copiii care plâng destul si isi exprima emotiile prin plâns, învață mai ușor – de vina e cortizolul, un hormon produs de cortexul adrenal ca reactie la stres. Daca stresul nu este eliberat, acesta inhiba activitatea creierului si este mai dificil pentru copil sa învețe, pentru ca învățarea nu se produce atunci când organismul e stresat ci atunci cand e relaxat.
Cum este reprimat plansul la copii:
– neacceptarea acestuia, pedepsele, retragerea dragostei sau atentiei, izolarea copilului, distragerea atentiei prin vorba, i se da de mancare, dulciuri cand e pe punctul sa planga, sau suzeta, tachinare, umilire, negarea durerii copilului, laudarea copilului cand inceteaza sa planga, copilul e facut sa vorbeasca sau sa rada, baietilor li se spune ca bărbatii nu plang.
– Băietii plâng la fel de mult ca si fetele inainte de perioada adolescentei. Diferentele culturala si fiziologice, fac ca dupa 12 ani barbatii sa fie mai distanti emotional si sa nu isi exprime emotiile intr-o forma mai sensibila, insa au fost studii care au demonstrat ca incidenta mai mare de atac de cord si infarct este la barbati si ca este in stransa corelatie cu lipsa descărcării stresului prin plans.
– Alte studii, au arătat ca repercusiuni în urma reprimarii plansului si a emotiilor exista la oricine, dar impartite per sex, la barbati se manifesta prin violenta fata de ceilalti, iar la femei prin tendinte autodestructive, de orice gen, incepand cu anorexia sau tendinte suicidale.
Comportamente care reprima plansul (aceste comportamente sunt strând legate de lipsa exprimării emoționale și o lipsă a înțelegerii stărilor pe care le au)
– consumul de substante chimice
– mancatul in exces
– rosul unghiilor sau alte ticuri nervoase
– tensiuni musculare
– activitate excesiva
– mijloace de divertisment
Plansul la bebelusi:
Bebelușii plâng pentru că acesta este unica modalitate de comunicare pe o deținși prin care aceștia semnalează stările prin care trec și nevoile pe care le au.
Surse de stres pentru bebelusi
– traume pre si perinatale: studiile arata ca bebelusii care plang mai mult, sunt ai mamelor care au fost mai stresate pe durata sarcinii, din cauza problemelor economice, financiare, relationale. Nasterea in sine poate fi o experienta dureroasa, inspaimantatoare, traumele pot fi induse de folosirea medicamentelor, a forcepsului, a operatiei cezariene, a epiduralei, la fel de inspaimantator poate fi mediul, frigul, lumina puternica, zgomotele, separarea de mama,interventiile medicale. Asta nu inseamna ca trebuie sa le inlaturam, pentru ca uneori sunt necesare, dar e important sa fim constienti ca toate astea pot duce la cresterea gradului de stres al unui bebelus. O nastere sau o sarcina mai dificila, poate fi sursa trezirilor dese din timpul noptii,
– Nevoi neimplinite: sunt o cauza frecventa a plansului bebelusilor, Nevoia principală a beblușului în primul an de viață este de SIGURANȚĂ. Aceasta o percepe prin contact fizic aproape constant, alăptare la cerere și senzația de grijă pe care adultul o manifestă. Izolarea copilului în altă camera, învățarea acestuia să se linișteascp singur, privarea pe timpul nopții de alimentație au efecte majore asupra modului în care se formează atașamentul copilului. Aceste acțiuni duc la o lipsa de încredere a copilului în mediul înconjurător si sculptează un creier care este în permanentă alertă de supraviețuire, pentru ca el preia astfel rolul de protecție al adulților
– Suprastimularea: zgomotele si luminile puternice, sunt surse de suprastimulare, in timp ce leganatul si auzul batailor inimii mamei, sunt benefice. Copii au de infruntat o multitudine de stimuli, galagie, sunetul radioului, televizorului, telefonului, a aparatelor electrocasnice, multe zgomote care le sunt straine, si nefiind alaturi de mama in aceasta perioada, le face si mai dificila acomodarea la aceste zgomote.
– Frustrari de crestere, se manifesta in mare parte in perioada puseelor de crestere, sau inaintea lor si sunt un fel de crize de furie la scala mai mica. E perioada de noi achizitii, cand fac un efort considerabil pentru a trece la o noua etapa.
– durerea fizica
– experiente infricosatoare
