0
0
Copilul este o ființă în formare. De-a lungul a primii 7 ani de viață, aceștia se schimbă și învață într-un ritm foarte accelerat. După aceea, începe exersarea și punerea în practică a celor învățate. Aceste lucruri sunt susținute atât de neurologie, care spune ca un copil se naște cu toți neuronii de care are nevoie și de-a lungul primilor ani de viață creierul se formează aproape în totalitate, cât și de teoriile psihologice care susțin că interacțiunile sociale din primii ani de viață sunt definitorii pentru adultul viitor. Cele mai multe conexiuni neuronale se formează în primii 5 ani de viață și cu acestea va opera viitorul adult. Astfel, ceea ce se întâmplă cu copilul în această perioadă nu este uitat, așa cum crede foarte multa lume, dar este foarte important pentru dezvoltarea armonioasă a acestuia.
Când vine vorba de învățarea mersului, mâncatului și vorbitului, suntem foarte înțelegători și răbdători. Înțelegem că un copil nu poate învăța să meargă de pe o zi pe alta. Înțelegem că există niște etape foarte clare prin care copilul trebuie să treacă până ajunge să meargă și sunt necesari mulți ani până acesta va putea să meargă și să alerge fără multe incidente. În prima etapă copilul se rostogolește, apoi începe să se târască, apoi merge în patru labe, apoi începe să se ridice câte puțin face câțiva pați și tot așa.
Când vine vorba însă de educație, așteptările noastre se schimbă total. Și pierdem din vedere că orice face copilul, este parte a unui proces de învățare. Proces care are nevoie de regulie clare, de o atmosfera caldă și sigură, de multă repetiție și posibiltăți de a încerca diferite lucruri. Pentru ca experiența întotdeauna bate teoria. Pentru mine, copiii sunt niște mici exploratori care au nevoie de experiențe cât mai diferite pentru a învăța și a se cunoaște pe sine.
Dacă privim așa DISCIPLINA, înțelegem că ea înseamnă ghidarea copilului prin dragoste și cu respect, pentru ca el să devina conștient de sine și să învețe să își gestioneze propria viață și creștere. Doar așa copilul învață ce este stima de sine, valoarea proprie, să creadă în el însuși și să își dorească să crească și să cunoască.
Cum arată disciplina din această perspectivă:
– Părinții încearcă să gestioneze cât mai bine situația în care copiii lor nu reușesc să aibă cel mai bun comportament, însă de cele mai multe ori nu fac decât SĂ REACȚIONEZE pe moment, în loc să ACȚIONEZE în baza unor principii și strategii clare – trec pe pilot automat.
– Este nevoie să fim RECEPTIVI în fața copiilor noștri
– este nevoie să fim CONȘTIENȚI și să luăm decizii lucide în baza unor principii analizate și asupra cărora am convenit anterior.
– este nevoie să înțelegem foarte limpede ce vrem să realizăm atunci când copilul are un comportament neadecvat.
– pedepsele și dramele nu sunt principalele motivații pentru copiii noștri. Pentru că așa îi învățăm că puterea și controlul sunt cele mai bune instrumente pentru a-i determina pe ceilalți să facă ce vrem noi.
Ca părinte, iau o decizie foarte importantă atunci când adresez un comportament. Această decizie este bazată pe ceea ce vreau să obțin prin intervenția mea.
Dacă vreau să obțin FRICĂ sau acționez in baza ei, atunci gândurile mele vor arăta așa:
– trebuie să controlez comportamentul copilului
– copilul învață prin pedeapsă
– eu sunt figura dominantă, copilul este sub mine
– copilul meu mă va urî pentru ca îl supăr
Dacă vreau să transmit un model de reacție, dacă vreau să arăt susținere și mai ales DRAGOSTE, atunci gândurile mele vor fi acestea:
– rolul meu este să îl învăț pe copil comportamente dezirabile
– copilul învață prin exemplu și prin setarea unor limite clare, cu respect
– eu sunt liderul, dar copilul este o ființă umană cu aceleași drepturi egale care trebuie respectate
Pentru mine, PREVENȚIA este primordială atunci când vrem să ne sprijinim copilul în propria dezvoltare. Și cred că planificarea unor acțiuni și intervenții, atunci când suntem calmi ne oferă o perspectivă mult mai largă și ne ajută să fim creativi.
SFAT:
Încercați să determinați câteva situații încărcate emoțional în relația cu copilul și seara, înainte de somn încercați să analizați situația, axându-vă pe identificarea soluțiilor. Puteți utiliza aceste 3 întrebări pentru a vă ghida în acest proces:
1. De ce s-a comportat copilul meu astfel? – când ne păstrăm curiozitatea, renunțând la prezumții și analizăm în profunzime ceea ce se ascunde în spatele unui anume comportament inadecvat, se întâmplă de multe ori să înțelegem ce încearcă copilul să exprime
ex: Copilul de 4 ani te lovește în timp ce stai și te uiți la tv. Te-a lovit pentru că iși dorea atenția ta și nu o primea. A procedat corect? nu…. A procedat conform vârstei și etapei de dezvoltare? da…. Este dificil pentru un copil de această vârstă să aștepte, iar emoțiile dificile ies la iveală. NU se poate calma singur și să își spună în cuvinte ceea ce simte.
Gestul de a lovi reprezintă strategia implicită a fiului de a-și exprima emoțiile dificile de frustrare și nerăbdare și este nevoie de timp și exercițiu pentru ca el să-și dezvolte abilitățile necesare pentru amânarea gratificării sau sa gestioneze corect furia. DE ACEEA TE-A LOVIT!
2. Ce lecție vreau să îi ofer copilului meu în acest moment? – lecțiile pe care le oferim nu sunt despre consecințe, dar sunt lecții despre autocontrol, despre comportamentul responsabil, despre cum comportamentul lui îi influențează pe ceilalți.
Lecția nu este despre consecințele pe care le va suporta că te-a lovit, dar este despre modalități mai bune de a obține atenția ta și de-ași gestiona furia. Îl înveți că existe metode mai eficiente de a-și exprima emoțiile.
3. Cum aș putea să îi ofer cel mai bine această lecție? Cum putem comunica cât mai eficient cu putință, ținând cont de vârsta și stadiul de dezvoltare a copilului, cât și de context.
Pentru a realiza ceea ce am prezentat mai sus, putem face următorii pași;
Conectarea: Te apropii de copil și îi spui. Ai toată atenția mea.
Validare: Este greu să aștepți. Vrei să ne jucăm împreună, dar eu ma uit la tv.
Corectare: Când mă lovești, mă doare. Regula noastră este că nu lovim pe nimeni. Poți să încerci data viitoare să îți folosești cuvintele.
Pentru a alege o strategie atunci când vine vorba de comportamentele dificile ale copiilor, trebuie să înțelegem întotdeauna ce se întâmplă în spatele acestor reacții, să înțelegem nevoile copiilor noștri și mai ales să fie foarte clar pentru noi ce fel de valori și modele vrem să transmitem. Mai jos găsiți doar câteva sfaturi despre cum să gestionăm și să analizăm comportamentele copiilor:
- Focusați atenția pe opusul comportamentului nedorit, pe comportamentul dorit si comunicați-l copilului. Ex. Alex își lovește sora, iar mama ca răspuns, ii vorbește si ii arata cum ar trebui sa se comporte „oamenii nu sunt pentru ca sa-i lovești, te rog sa fii delicat cu surioara ta”
- Spuneți copilului sa aleagă o alta abordare, oferindu-i un exemplu concret sau mai multe opțiuni din care ar putea alele. „ când îmi zici sa iți dau biscuiți chiar acum, am senzația ca îmi dai ordine, si mie îmi place sa fiu rugata frumos. Vrei sa încerci sa ceri biscuiții în alt mod?
- Modelați comportamentul dorit și în afara situației. Ex: copilul apuca câinele de urechi, părintele ii ia delicat mâinile si ii arata, in timp ce ii zice ca câinelui ii place sa fie atins cu mare grija si delicatețe
- Gândiți-va bine dacă ii oferiți un exemplu in momentul respectiv si încercați sa acționați asa cum ați vrea sa modelați comportamentul
- Uitați-vă la copil ca la o oglinda. Ce reflecta comportamentul lui despre voi ?
- Incurajați copiii sa observe cum se simt si cum alții se simt ca răspuns la acțiunile lor.
- Modelați si împărtășiți cu copiii cum sa reacționeze la emoții într-un mod responsabil prin antrenarea emoțiilor si reacțiilor.
- Aveți încredere ca copiii mereu învață si ca fiecare comportament „greșit” este doar o ocazie perfecta pentru copil si părinte sa învețe împreuna cum se face.
- Recunoașteți ca repetarea si continuitatea e parte din învățare, din proces
NU UITA!
Întotdeauna să faceți distincția între NU POT și NU VREAU
un procent imens din comportamentele considerate inadecvate țin mai mult de NU POT
orice persoană are capacitatea de a face față cu brio diverselor împrejurări și de lua decizii bune variază foarte mult în funcție de moment și de context.
